Decizia Curtii Constitutionale 799/2011

...

3. Curtea Constitutionala constata ca in cazul abrogarii alin. (2) si modificarii alin. (3) ale art. 109 din Constitutie, care in momentul actual prevede: “(2) Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor. Daca s-a cerut urmarirea penala, Presedintele Romaniei poate dispune suspendarea acestora din functie. Trimiterea in judecata a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din functie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie. (3) Cazurile de raspundere si pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministeriala.”, ca sunt incalcate prevederile art. 152 alin.(1) din Constitutie. Prin abrogarea art. (2) nu se mai specifica cine poate sa inceapa urmarirea penala a membrilor Guvernului, astfel din perspectiva membrilor Guvernului nu mai reprezinta o garantie constitutionala de ordin procedural, si anume realizarea actului de guvernare prin exercitiul mandatului. Garantia constitutionala este suprimata deoarece s-ar suprima libertatea individuala a persoanei care ocupa o functie de demintate publica.

4. In cazul completarii art. 126 alin. (6), Curtea Constitutionala constata ca sunt incalcate prevederile art. 152 alin.(2) din Constitutie. Acest alineat a fost introdus in anul 2003 si stabileste ca instantele judecatoresti, pe calea contenciosului administrativ, exercita controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, control care este garantat si de la care fac exceptie in mod absolut numai doua categorii de acte – cele de comandament cu caracter militar si cele care privesc raporturile cu Parlamentul – care, prin natura lor, nu sunt supuse sub nicio forma controlului judecatoresc. Din punct de vedere constitutional, art. 126 alin. (6) este singurul sediu al materiei cu privire la actele administrative exceptate de la controlul judecatoresc, norma fiind de stricta interpretare, intrucat constituie o derogare de la principiul liberului acces la justitie. Propunerea de completare a alineatului (6) vizeaza o noua exceptie de la controlul judecatoresc si anume actele administrative care privesc politicile fiscale si bugetare ale Guvernului. Cu privire la politica fiscala si bugetara a Guvernului, retinem ca, potrivit dispozitiilor art. 137 alin. (1) din Constitutie, “Formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului, ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice sunt reglementate prin lege”. De asemenea, potrivit art. 139 alin. (1), “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. Guvernul nu este un organ legislativ si ca ordonantele acestuia nu reprezinta legi in sens formal ci un act administrativ de domeniul legii, asimilat acesteia prin efectele pe care le produce, respectând sub acest aspect criteriul material al legii. (legea are criteriu material si criteriul formal). Actul administrativ care priveşte politicile fiscale şi bugetare ale Guvernului îl poate constitui în exclusivitate o ordonanţă a Guvernului. Pe de altă parte, necircumscrierea noţiunii de "act administrativ" prin norma constituţională, coroborată cu sintagma "în condiţiile legii contenciosului administrativ" este susceptibilă de interpretarea conform căreia această lege poate stabili care acte pot face obiectul controlului judecătoresc, respectiv care acte administrative pot fi exceptate de la acest control. Or, o atare interpretare, care ar conferi legiuitorului ordinar ca, prin intermediul unei legi infraconstituţionale, să adauge la Constituţie noi cazuri de acte administrative exceptate de la controlul judecătoresc, contravine principiului constituţional consacrat de art. 1 alin. (5) referitor la supremaţia Constituţiei, precum şi principiului prevăzut de art. 21 privind accesul liber la justiţie şi, implicit, art. 152 alin. (2) care stabileşte interdicţia revizuirii prevederilor constituţionale care ar avea ca efect suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetatenilor.

5. Curtea Constitutionala constata ca in cazul modificarilor alin.133 sunt incalcate prevederile art. 152 alin.(2) din Constitutie. In urma modificarilor acest articol care priveste organizarea Consiliului Natioanl al Magistraturii, el va cuprinde urmatoarele articole modificate: “(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcatuit din 19 membri, din care:

a) 10 sunt alesi in adunarile generale ale magistratilor si validati de Parlament; acestia fac parte din doua sectii, una pentru judecatori si una pentru procurori; prima sectie este compusa din 5 judecatori, iar cea de-a doua din 5 procurori;

b) 6 reprezentanti ai societatii civile, care se bucura de inalta reputatie profesionala si morala: 3 numiti de Parlament si 3 de catre Presedintele Romaniei;

(3) Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales dintre membrii prevazuti la alineatul (2) literele a) si b), pentru un mandat de un an, ce poate fi innoit o singura data. Mandatul acestuia nu poate fi prelungit.’’ Aceasta modificare ar duce la încălcarea independenţei justiţiei deoarece Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste rolul de instanta de judecata, in sectii si in plen, in domeniul jurisdictiei disciplinare a judecatorilor si procurorilor, fara votul ministrului justitiei si al procurorului general, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organica. Aceasta dispozitie constitutionala nu poate interzice accesul liber la justitie al persoanei judecate de aceasta > extrajudiciara, fara incalcarea prevederilor art. 6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale Aceasta modificare ar duce la încălcarea independenţei justiţiei.